Muzeul Comunismului „Steaua Roșie” din Sfântu Gheorghe: o incursiune în trecutul care încă bântuie
În fosta magazie de tutun a Fabricii de țigarete din Sfântu Gheorghe, unde înainte de 1989 lucrau câteva sute de muncitori, s-a deschis recent Muzeul Comunismului „Steaua Roșie”. Inaugurat oficial săptămâna aceasta, muzeul a fost amenajat cu aproape 12 milioane de euro din fonduri europene și propune o călătorie prin istoria secolului XX.
Clădirea are o istorie proprie: până în 1932 aici se fabricau trabucuri, apoi s-a trecut la producția de țigarete. Fabrica a fost privatizată după 1989 și, ca multe altele, a fost închisă, rămânând cu lacătul pe poartă aproape zece ani, până când Primăria a cumpărat-o pentru a reabilita ansamblul de clădiri. În una dintre ele urmează să funcționeze un Centru interactiv de știință și divertisment, cu planetariu, simulator de zbor și laboratoare pentru experimente.
La intrare, vizitatorii sunt întâmpinați de mesajul „Ne-am luat rația de libertate”, alături de un graffiti în limba maghiară: „Jo reggelt, szabadsag!” („Bună dimineața, libertate!”). Coborând în subsol, ușa de fier se închide în urmă, iar vuietul avioanelor și exploziile bombelor umplu încăperea. Expoziția „Răsăritul Roșu” reconstituie ruinele celui de-al Doilea Război Mondial, un vagon pregătit pentru Gulagul sovietic, garduri de sârmă ghimpată, hărți cu închisori și lagăre de muncă și o baracă din lemn în care se poate simți frigul Siberiei.
La primul etaj, atmosfera se schimbă: etapa „Drapelul Roșu” prezintă socialismul de stat și portretele conducătorilor, de la Stalin la Gheorghe Gheorghiu-Dej, alături de Securitate, despre care un perete notează că „este inima partidului, care bate, bate, bate…”. Vizitatorii ajung apoi în fața unui complet de judecată care, pe ecran tactil, îi poate găsi vinovați de orice.
Etajul următor reconstituie „Epoca de Aur” a României conduse de Nicolae Ceaușescu: fabrici și uzine, parade grandioase, televizoare alb-negru, macrameuri, peștele din sticlă, pick-up-uri și discuri de vinil, dar și galantare goale, cozi de zeci de oameni la Alimentara, pâine pe cartelă și mașini care circulau alternativ, în funcție de numărul de înmatriculare.
Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, își amintește că avea 14 ani când a început Revoluția din Decembrie 1989 și spune că, dacă regimul ceaușist nu ar fi căzut atunci, ar fi avut și el soarta altor disidenți. „Mi-am petrecut o bună parte din copilărie stând la cozi. Stăteam la coadă pentru pâine, pentru lapte, pentru carne, pentru hârtie igienică, stăteam la coadă pentru orice. Apoi, pe măsură ce creșteam, începeam să înțelegem că lipsurile nu se rezumau la alimente. Lipseau adevărul și dreptatea, libertatea de a gândi și de a vorbi, posibilitatea de a decide liber asupra propriei vieți”, a declarat acesta.
Edilul consideră că „fantoma lui Ceaușescu bântuie și astăzi societatea românească” și că „reflexele dictatoriale” nu au dispărut odată cu prăbușirea comunismului, făcându-se simțite în Parlament, în sălile de judecată și în mass-media. Muzeul a fost creat, spune el, nu doar „pentru a ne aminti trecutul, ci și pentru a ne apăra viitorul”, fiind totodată un omagiu adus episcopului romano-catolic Marton Aron, episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, Elisabetei Rizea, lui Liviu Babeș și muncitorilor care au participat la revolta de la Brașov.
„A crescut o generație care nu are amintiri dureroase, experiențe traumatizante sau cicatrici lăsate de comunism. Și de aceea am creat acest muzeu: pentru ca fiecare tânăr care-i trece pragul să înțeleagă ce înseamnă să trăiești fără libertate. Avem nevoie de acest muzeu pentru a ne aminti că nu este suficient să cucerim libertatea, fiecare generație trebuie să o și apere”, a mai spus Antal Arpad.
La ultimul etaj al muzeului funcționează o cofetărie și o terasă în aer liber, de unde se vede aproape tot orașul, cu prim-plan pe blocurile din Cartierul Simeria. După orele petrecute printre imagini, obiecte și mărturii, ieșirea în aer liber vine aproape ca o eliberare.
