George Sbârcea și Clujul muzical din vremea sa
Muzicologul, compozitorul și publicistul George Sbârcea a descris Clujul ca pe un oraș care „nu doarme pe laurii gloriei sale de altădată”, devenit în vremea sa o veritabilă cetate a muzicii. Cercetător științific la filiala clujeană a Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei, Sbârcea a cules și transcris cântece populare, activitate facilitată de compozitorul și folcloristul Sabin Drăgoi.
În radiografia sa, orașul dispunea de două Opere de stat, trei Teatre de stat, un Conservator, o Școală medie de muzică, o Școală populară de artă, un Liceu de coregrafie, o Bibliotecă muzicală, o Orchestră populară, o Filarmonică de stat, o Orchestră de cameră și un Cvartet de coarde cunoscut peste hotare. Printre compozitorii vremii erau Sigismund Toduță, Cornel Țăranu, Vasile Herman, Gabriel Jodál și Wilhelm Demian.
Din 1965, la Cluj se desfășura Festivalul internațional de muzică clasică „Toamna Muzicală Clujeană”, iar aici s-a format un cor al Conservatorului, primul care a susținut concerte de madrigal în țară, sub conducerea profesorului Dorin Pop, devenit ulterior Cappella Transylvanica, „un ansamblu de o rară perfecție”, în aprecierea lui Sbârcea.
După Primul Război Mondial, spațiul cultural-artistic clujean avea multe de construit, iar muzicologul observa că „înainte de toate, trebuia schimbată mentalitatea maselor față de manifestările de artă”. Personalități precum George Dima, Dimitrie Popovici-Bayreuth, Antonin Ciolan și Augustin Bena au oferit orașului exemplul zidarului după furtună.
Baritonul wagnerian D. Popovici-Bayreuth, director al Operei, a alcătuit între 1920 și 1927 un repertoriu amplu: opere de Verdi, Puccini, Wagner, Bizet, Gounod, Delibes, Saint-Saëns, Halévy, Massenet, Leoncavallo, Mascagni și Beethoven. Pe afiș apăreau și lucrări ale compozitorilor români Tiberiu Brediceanu, Herman Klee și Nicolae Bretan. Sbârcea își amintea că Bayreuth urmărea spectacolele din loja sa, cu o „cută mobilă între sprâncene, pe care artiștii o porecliseră «manometrul muzicii»”.
La una dintre repetiții, el i-a spus baritonului Nicolae Soculschi: „Te rog să nu uiți că nu ai în spatele dumitale decoruri de mucava sau zidurile unei clădiri oarecare, ci nemărginirea mării.”
După Marea Unire, în 1919 s-au înființat Teatrul Național și Opera Națională din Cluj. La instalarea sa ca director, în prezența lui Tiberiu Brediceanu și a lui George Dima, Popovici-Bayreuth a rostit un discurs memorabil: „Ne găsim pe scena primei Opere Naționale din țara întregită. Aș voi ca scândurile de sub noi să le socotiți un fel de punte pe corabie.”
Pe 13 și 14 mai 1920, Orchestra Operei Naționale a susținut primele concerte simfonice, cu lucrări de Wagner, Beethoven, Smetana, Liszt și Dvořák. Pe 25 mai a avut loc inaugurarea Operei cu „Aida” de Verdi. Tiberiu Brediceanu le-a spus spectatorilor: „După multe greutăți, pe care în clipele acestea le dăm uitării, deschidem astăzi prima Operă Națională a României.”
Sub conducerea lui Popovici-Bayreuth, instituția a rezistat schimbărilor legislative. Manifestul său din 1923, „Păstrați-ne Opera!”, și o telegramă trimisă din București către Cluj au făcut posibilă supraviețuirea Operei.
După dispariția lui George Dima, cârma Conservatorului clujean a fost preluată de Augustin Bena, delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Alături de pianista Ana Voileanu-Nicoară, de Veturia Ghibu, de dirijorul Jean Bobescu și de savantul Victor Papilian, a luptat pentru înființarea Filarmonicii „Ardealul”, concretizată în 1936.
Pe 30 mai 1928 a fost pusă în scenă „Năpasta” lui Sabin Drăgoi, iar trei decenii mai târziu a avut loc premiera absolută a dramei muzicale „Pană Lesnea Rusalim” de Paul Constantinescu, pe un libret de Victor Eftimiu.
„Generația mea a crescut, aș putea spune, în sala Operei Române și a Teatrului Național”, scria Sbârcea, care a păstrat amintirea unor spectacole cu Traian Grozăvescu, Aca de Barbu, Lya Pop, Mimi Nestorescu, Constantin Ujeicu și Tomel Spătaru.
Clujul muzical din vremea lui Sbârcea a fost și spațiul unor prietenii providențiale, printre care cea cu poetul Lucian Blaga și cea cu sculptorul Romul Ladea. Muzicologul afirma: „Trecut și prezent acționează mereu asupra gustului pentru muzică al publicului clujean.”
