De ce România nu îndeplinește încă criteriile pentru adoptarea euro, potrivit BNR
Banca Națională a României (BNR) a adus în discuție divergentele semnificative între România și statele care au reușit să adopte moneda euro, într-un context marcat de presiuni bugetare, inflație crescută și un mediu geopolitic complicat. Raportul BNR subliniază necesitatea ca astfel de comparații să fie privite cu precauție, având în vedere că economiile celor două țări au avut evoluții instituționale diferite, în condițiile în care Bulgaria a beneficiat de un regim monetar special ce a consolidat stabilitatea macroeconomică.
BNR subliniază că procesul de aderare la euro nu este un simplu demers politică sau simbolic, ci este ancorat în criterii macroeconomici care trebuie respectați, iar atingerea acestora este stringentă pentru a evita deficitele bugetare mari și a menține o inflație sustenabilă și scăzută. În document se afirmă că, „Aderarea la zona euro nu poate avea loc atât timp cât nu avem deficite bugetare mici (sub 3% din PIB) și o inflație joasă în mod sustenabil, o datorie publică sustenabilă”. Instituția respinge astfel ideea că apartenența sau neapartenența la zona euro ar explica dezechilibrele interne, subliniind că „Dificultățile din România sunt cauzate, în principal, de erori în politica fiscală/bugetară, nu de lipsa apartenenței la zona euro”.
Raportul BNR tratează și comparația frecventă cu Bulgaria, care se dovedește a fi incompletă fără a lua în considerare diferențele structurale în arhitectura monetară a celor două țări. „Comparația făcută cu Bulgaria, în ceea ce privește aderarea la zona euro, subestimează rolul consiliului monetar în guvernanța economică din țara vecină, regim instituit cu aproximativ trei decenii în urmă pentru a preveni turbulențele financiare, economice și sociale majore”, se menționează în raport.
În plus, BNR evidențiază dimensiunea geopolitică a aderării la euro, afirmând că acest proces devine crucial în condițiile actuale și viitoare, transformând procesul de convergență într-un demers economic și geopolitic deopotrivă. De asemenea, raportul abordează dificultățile interne, subliniind că consolidarea fiscală rămâne un obiectiv complicat de atins, iar ajustările bugetare sunt afectate de un context economic și geopolitic tensionat. Stabilitatea cursului de schimb este văzută ca o ancoră de echilibru, însă persistă vulnerabilități structurale.”
Documentul introduce, de asemenea, rolul noilor mecanisme europene destinate sprijinirii regiunilor afectate de instabilitate, indicând că „Strategia Comisiei Europene pentru sprijinirea Regiunii Estice a Uniunii se implementează prin noul mecanism de finanțare EastInvest Facility, lansat pe 26 februarie 2026, și reunește un consorțiu de instituții financiare, cum ar fi Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Nordic Investment Bank, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, alături de băncile naționale de dezvoltare din nouă state membre eligibile, inclusiv România și Bulgaria”.
Acest mecanism este gândit ca o platformă de finanțare coordonată pe plan european, bazată pe împrumuturi, garanții și consultanță tehnică, diferind astfel de fondurile clasice de granturi. Scopul său principal este sprijinul investițiilor în infrastructură, energie, digitalizare și dezvoltare economică în statele afectate de conflictul din Ucraina, inclusiv România. Raportul BNR accentuează că, în ciuda anumitor semne de ajustare, echilibrul macroeconomic rămâne fragil, indicând că „Reziliența cursului de schimb față de euro continuă să reprezinte principal legământ de stabilitate macroeconomică, menținându-se într-un interval îngust de fluctuație”. Totuși, presiunile asupra finanțelor publice nu au scăzut semnificativ.
BNR menționează că deviațiile față de criteriile de la Maastricht continuă să fie relevante, în special în ceea ce privește inflația și dezechilibrele bugetare. În ciuda acestor dificultăți, anumite aspecte, precum dobânzile pe termen lung, arată evoluții parțial corective, cu o ameliorare a deviației ratei dobânzii pe termen lung, care s-a redus ușor cu 0,2 puncte procentuale, ajungând la 1,7 puncte procentuale, ca urmare a majorării valorii de referință și compensării creșterii marginale a randamentelor.
