1 APRILIE – ZIUA NAȚIONALĂ DE CINSTIRE A MEMORIEI ROMÂNILOR – VICTIME ALE MASACRELOR DE LA FÂNTÂNA ALBĂ ȘI ALTE ZONE
La 1 aprilie, România își amintește cu profundă emoție și respect de victimele românilor care au suferit în urma masacrelor de la Fântâna Albă, deportărilor, foametei și represiunilor brutale sub regimul totalitar sovietic, în special în zonele Herța, nordul Bucovinei și Basarabia. Această zi comemorativă a fost instituită prin Legea 68/2011, care stipulează organizarea de ceremonii oficiale menite să cinstească memoria celor căzuți sub teroarea acestui regim. Această inițiativă legislativă subliniază importanța păstrării vie a memoriei istoriei tragice a poporului român.
Conform argumentației legislative, între 1940 și 1953, în Basarabia și nordul Bucovinei, numeroase acțiuni represive au fost desfășurate împotriva populației românești, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. Acest pact istoric, semnat în 1939, a dus la destrămarea teritoriilor românești și la ocuparea lor de către regimul sovietic, rezultând în suferințe inimaginabile pentru locuitori.
În această zonă, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au reprezentat primele teritorii pierdute de România în anii celui de-al Doilea Război Mondial, iar capitularea din 1940 a marcat începutul unui nou capitol tragic. Timp de aproape un deceniu, românii din aceste teritorii au fost supuși unor atrocități de neconceput, având de suferit nu doar din cauza pierderii pământurilor, ci și a represiuni directe din partea autorităților sovietice.
La 1 aprilie 1941 a avut loc un eveniment definitoriu in istoria acestei tragedii: masacrul de la Fântâna Albă, când aproximativ 3.000 de români bucovineni, dorind să fugă în România, au fost uciși de către grănicerii sovietici. Acești oameni, îmbrăcați în haine de sărbătoare și purtând simboluri religioase, au fost contorizați de mitralierele sovietice, iar familiile lor au fost despartite, unii fiind răpiți, deportați sau uciși. Această tragedie este documentată de istoriografi, inclusiv în lucrările semnate de Dinu C. Giurescu, care numesc acest act un genocid.
Întreaga comunitate românească a fost afectată, chiar și după ce Armata Roșie a recucerit regiunile respective în 1944, aducând cu sine un nou val de teroare. Politica de represiune a provocat un exod al populației, fiind raportate pierderi semnificative de vieți, iar foametea din anii 1946-1947, generată în parte de politici distructive ale regimului, a amplificat suferința localnicilor.
Comemorări oficiale au fost organizate în sincele anilor, iar în 2011, la 70 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, a fost sfințită o troiță la Mănăstirea Putna în memoria victimelor. De asemenea, s-au organizat manifestări dedicate memoria lor rămase vii în conștiința națională.
Prin aceste eforturi, se urmărește nu doar păstrarea vie a amintirii acelor traume istorice, ci și promovarea unei lecții de neuitat despre curajul și suferința unui popor, oferind un omagiu celor care nu au supraviețuit pentru a povesti adevărul lor. Astfel, ziua de 1 aprilie devine un prilej de reflecție și recunoaștere a celor care au plătit un preț atât de mare pentru libertatea lor.
